Imi aduc aminte cand eram copil si stateam de dimineata pana seara si ma jucam. Eu ieseam afara in jur de 8-9 dimineata, si eram destul de trist din cauza ca nu era absolut nimeni. Doamne ce mai copilarie am avut si eu, de-a dreptul iesita din comun, o copilarie exact cum isi doreste si si-ar dori oricare copil. Ma jucam tot felul de jocuri cu pititea, alergatea, uliul si porumbelul, omul negru, ce erau adevarate jocuri pentru noi. Ne jucam sotron, stiam vreo 2-3 jocuri cu sotron. Imi aduc aminte ca era unul care avea si WC, adica daca dadeai cu piatra acolo, se ziceai ca intrai in WC, si trebuia cineva sa te scoata de acolo, cum ? pai tu stateai in patratica aia si riscai si sa iti dea cineva o piata in picior, apoi cand cineva era aproape te salva.

Un alt joc care mi-a placut mie mult era jocul elastic. Wow, ce sirena sau nu stiu ce cum sareai in diferite moduri, matele incurcate numai zic ca toata ziua ne jucam. Mai erau baietii si fetele care veneau cu cozonaci, ne duceam la bunicile lor, la vecini, cand ne mai jucam jocul ” s-o prinda s-o prinda mata de coada si soarecele de urechi”, si atunci cineva isi alegea o tara si spunea despre ea, ala trebuia sa prinda mingea.

Am avut o copilarie de-a dreptul incredibila, si am fost foarte incantat de fiecare data sa incerc lucruri noi. Noi copiii, sau mai bine zis doar eu, pentru ca eu eram cel mai mic, eram foarte curios de multe lucruri. Tin minte ca odata toate fetele de pe strada au inceput sa danseze, si eu pentru ca eram mai mic, m-am dus la mama si i-am zis ca nu vor ele sa se joace cu mine, wow ce cearta a mai iesit:.

Copilaria mea s-a rezumat doar la lucruri placute, fara jocuri electronice sau alte chestii. Pur si simplu ieseam toti copiii pe drum, si ne jucam care cum stiam mai bine. Jocurile noastre speciale erau ca si cele enumerate mai sus, de alergatea, sa ne ascundem, sa ne speriem si jocuri care ne faceau fericiti.
In momentul asta cand fac acest articol, ascult o melodie la pian, cum eu am ajuns sa cant la pian, si sunt destul de sensibil, pentru ca imi aduc aminte cu nostalgie de copilaria mea, si ma uit cum se duc anii vietii.

Dupa cateva luni, s-a nascut si sora mea, o fata pe nume Andreea. Eram foarte ciudos, pentru ca nu doream sa impartim totul de atunci acolo, dar usor usor am invatat sa fac si chestia asta. Numai stiu cine, i-au adus un patut, insa s-a rupt dupa cateva zile, dar nu cu sora mea in el, nici nu mai stiu cum s-a intamplat, dar o ruda i-a cumparat un patut special, pentru ca auzise de la radio sau nu mai stiu cum era atunci de patuturile nichiduta. Sunt si ele acum si chiar mult mai confortabile si mai frumoase.

Copilaria mea a fost si vreau sa fie in continuare, insa exista posibilitatea ca in scurt timp, poate intr-un an doi sa ma si casatoresc, si deja pornesc responsabilitatile si grija de a doua zi. Copii, traiti-va viata, pentru ca mai tarziu nu o sa mai aveti cand, si o sa regretati lucrurile astea.