Daca pana acum nu ai fost genul curios sa te interesezi de ce preotii poarta anumite haine atunci cand sunt in altar si cand participa la anumite procesiuni, esti inca un necunoscator. Te-ai intrebat vreodata de ce preotii poarta acele haine stralucitoare atat de ciudat compuse? Se numesc vesminte si au la baza traditii si simboluri. Purtarea acestora are legatura cu supunerea si aprecierea demonstrata fata de divinitate si este reglementata prin Sfantul Sinod. Mai mult decat atat, cei care nu poarta acele straie specifice sunt pedepsiti.

Curiozitati despre hainele preotilor

In timpul liber, slujitorii Domnului poarta o reverenda, reprezentand o haina lunga, larga, simpla, cu guler tip tunica. Aceasta se rezuma la culori inchise, daca nu negru intens sau albastru, atunci cel mult gri. Reprezinta smerenia si faptul ca preotii trebuie sa se distinga intre oamenii de rand.

Pentru momentele in care slujeste, un preot trebuie sa poarte hainele specifice, vesminte care impreuna formeaza un set. Nu au de ales decat sa le poarte pe toate. Aici se include sutana, manecutele, un brau si nu numai. Termenii sunt destul de ciudati pentru cei care nu fac parte din aceasta lume. Stihar, felon, epitrahil sunt doar cateva exemple.

Astfel de vesminte nu sunt alese la intamplare. Ele poarta o semnificatie aparte in functie si de sarbatoarea ce urmeaza, in functie de perioada din an. Acum exista intr-adevar mai multe optiuni de achizitie, insa in trecut, cand toata munca de realizare a acestora era manuala, anumite vesminte se purtau timp indelungat indiferent de sarbatori. Predomina auriul si nu, acesta nu inseamna bogatia in sensul opulentei. Explicatia sta in stralucirea divinitatii, in ceea ce exprima darul adus in fata lui Dumnezeu. Sunt permise si alte culori, dar notabil este auriul, adesea intalnit.

Daca ne referim la vesminte preotesti culori trebuie spus ca acestea nu sunt alese la intamplare. Alegerea acestora are legatura cu anumite reguli si dogme bisericesti, dupa cum urmeaza:

• Se va purta alb, auriu sau galben, in combinatii de asemenea, pentru sarbatori precum praznicele Mantuitorului, pentru sarbatorile inchinate Sfintilor Apostoli si Ierarhi.
• Albul sau albastrul in tonuri deschise sunt specifice sarbatorilor de praznuire a Maicii Domnului.
• Se va purta rosul inchis, numit adesea purpuriu, pentru sarbatorile ce amintesc de jertfa, la praznicul Sfintei Cruci si pentru sarbatorile de cinstire ale Sfintilor Mucenici.
• Verdele in schimb va fi preferat pentru sarbatoarea Intrarii Domnului în Ierusalim, a Pogorarii Sfantului Duh si la Sfanta Treime.
• In perioade de post vesmintele sunt de culori inchise, chiar si negre. Nu sunt insa excluse elementele decorative argintii.
• Pentru slujbele specifice de inmormantare vesmintele sunt de culori deschise, ca alternative ale celor ce denota doliul.
• Pentru marile sarbatori de peste an vesmintele pot fi realizate in asa fel incat elementele decorative sa reprezinte si icoana specifica. Pe spatele felonului se poate imprima prin tehnica brodarii spre exemplu icoana Nasterii Domnului sau a Rastignirii. Asadar, cand vine vorba de vesminte preotesti de Pasti acestea pot fi nu doar de o culoare anume, ci si mai specific de atat brodate cu elemente ce descriu aceasta sarbatoare.

Cei care realizeaza astfel de tinute lucreaza dupa dogmele impuse de biserica si in plus trec printr-o perioada de post si rugaciune pana la a incepe o astfel de lucrare. Vesmintele preotilor se considere a fi speciale si purtatoare de har si binecuvantare.