Obiceiurile la inmormantare si traditia populara
Potrivit unor conceptii populare, legatura dintre cei in viata si cei care au trecut in nefiinta nu inceteaza. Unii sunt de parere ca o comunicare permanenta se desfasoara intre cele doua lumi. Este una dintre justificarile pe care le-am facut referitoare folclorul pe care il avem in vedere. Despre obiceiurile legate de moarte nici nu mai este nevoie de justificari. Acestea sunt cu siguranta respectate, iar in unele zone din tara chiar cu maximum de strictete.
Despre solidaritatea care exista intre cei vii si cei morti amintesc si cantecele ceremoniale din cadrul slujbei funerare. Datinile insele ne vorbesc despre acestea – nu lipseste din organizarea unei inmormantari pomana, bocitul, priveghiul. Toate acestea nu transmit decat trainicia specifica rudeniilor din poporul nostru.
Perceptia romaneasca legat de calatoria mortii
Moartea este asemanata cu o calatorie in credinta romaneasca. Este vazuta mai exact ca o trecere din lumea aceasta, in care exista dor, spre cea in care el nu exista. Candva lumea credea ca realizand anumite gesturi sau cantand melodii specifice vor aduce influenta fortelor bune pentru ca trecerea pe cealalta lume sa fie una usoara.
Existau preocupari de tot felul cand era vorba despre o inmormantare, iar multe dintre acestea inca se mai pastreaza in zone diverse din tara. Spre exemplu, se considera ca atunci cand canta cucuveaua, cand cade o icoana sau o oglinda, cand cade o stea sau cand cineva are un anumit vis, toate acestea prevestesc moartea.
Se recurgea la tot felul de obiceiuri si practici prin care se asigura de faptul ca moartea celui vizat va fi una usoara. Spre deosebire de prezent, atunci ultima dorinta este sacra si se respecta intocmai. Superstitiile vizavi de consecintele pe care nerespectarea lor le-ar fi avut erau motivul principal pentru care se proceda in acest fel.
Ca si in trecut, si acum se aprinde lumanare la capataiul celui trecut in nefiinta. Atunci insa lucrurile se realizau intr-o maniera putin diferita. Se impunea ca lumanarea sa aiba inaltimea celui decedat si trebuia sa arda pana in momentul in care acesta era inmormantat.
Priveghiul – obicei crestin fara varsta
Despre aceasta practica putem spune ca se mentine si in prezent, in zone variate din tara noastra. La baza, sensul sau este unul bine determinat – se refera la separarea neamului celor vii de cel trecut in nefiinta. Timpul de priveghere este de 2 nopti, urmand ca in urmatoarea sa se realizeze slujba de inmormantare. In intreaga organizare poate fi solicitat, dupa nevoie, ajutorul unei firme de servicii funerare Ilfov sau in orasul de provenienta al fiecaruia.
Se impune ca trupul neinsufletit sa fie insotit in perioada periveghiului pentru a fi ferit de trecerea unui animal, fie pe sub masa pe care este asezat, fie pe langa, pentru a elimina riscul ca acesta sa devina strigoi.
Si alte astfel de practici si obiceiuri sunt specifice neamului romanesc. Cat sunt de reale nu am putea spune, insa fiecare poate decide pe care alege sa le patreze si sa le transmita mai departe si pe care nu.
Leave a comment